Pe pământ se-aştern iar flori, luna plânge printre nori,
Ceru-i negru, semănat cu albe şoapte.
Ziua iar dispare-n fum, te ştiu singură acum,
Ingeri îţi trimit în fiecare noapte.
In gândul meu te văd mereu
Şi raze-n ochi sclipesc,
La pieptul meu acum se termină al tău drum
Şi-ţi spun iar "te iubesc".
Când noaptea iarăşi mi te va rapi,
Nu-i nimeni să te-aline,
In suflet chipul tău îmi va zâmbi
Şi sunt iar lângă tine.
Şi mă uit spre răsărit, văd cum soarele a ieşit,
Zorii-apar, iar norii se transforma-n fum.
Vălul negru a căzut, înc-o noapte a trecut,
Roua zilei te-a adus la mine acum.