Prin stele, lumini străbat murind,
Lumini se-aprind in vânt,
Prin cerul, prin cerul de spaţiu ascuns
Privesc spre pamant.
Azi pare că timpul s-a oprit,
Totul e împietrit,
Lumina dispare,
Soarele-apune, un altul a răsarit.
In stele, o lume se naşte sau s-a sfârşit,
Prin gândul albastru - labirint infinit.
Mă pierd prin spaţiu şi timp,
Văd stele-apar mii si mii,
Planeta mea a rămas departe.
Intr-o secundă furtuna începe
Şi nava alunecă-n gol,
Nu pot s-o opresc şi cad în uitare,
Presimt ca acum am să mor.
Şi vreau să fug dar cerul nu lasă,
Tributul e sufletul meu.
Liniştea spartă de vântul nebun
E tot ce mai pot să-mi doresc.
Trec printre flăcari, îmi caut un drum,
Trebuie să reuşesc.
Şi vreau să fug, mă rog în tăcere,
Aici nu mai e Dumnezeu.
Spatiul e doar un vis
Şi-am obosit să visez,
Prefer să ridic privirea spre cer
Decât sa mă tot pierd in el.