Mai spune, mamă, o dată povestea ce-am uitat,
Mai spune-mi despre anii când tot era curat.
Mai spune-mi, mamă, unde, unde s-a terminat,
De ce de-o vreme încoace trăim prin a uita.
Hai, spune, mamă dragă, pe unde-s ei acum,
Acei toţi care-odată spuneau că-s prieteni buni.
In visul meu se întâmplă tot mereu
Să vorbesc cu ei din nou...
Doar în visul meu îi simt ai mei mereu,
Să vorbesc cu ei, atât... e prea tarziu.
Şi lumea unde este, sau eu de ce nu sunt?
Ei trec pe lângă mine, îi strâng la piept şi iarăşi plâng.
Şi viaţa e prea lungă şi iar mă rătăcesc,
Arată-mi locul unde trăind am să trăiesc.